- într-o poziţie înaltă
- in a high position.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
într-o poziţie înaltă
Look at other dictionaries:
poziţie — POZÍŢIE, poziţii, s.f. 1. Loc pe care îl ocupă cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau cu altceva); fel, mod în care este aşezat cineva sau ceva (în spaţiu); p. ext. peisaj din natură. ♦ Loc pe care îl ocupă o notă sau o cheie pe portativ;… … Dicționar Român
răsturna — RĂSTURNÁ, răstórn, vb. I. 1. tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziţia lui normală, făcându l să cadă într o parte sau să ajungă cu susul în jos. ♢ expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) … Dicționar Român
domina — DOMINÁ, domín, vb. I. 1. tranz. (Despre oameni, idei, concepţii etc.) A ţine pe cineva sau ceva sub influenţa sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ refl. A reuşi să nu şi dea pe faţă sentimentele, gândurile etc. a se reţine, a se stăpâni. 2. tranz. şi… … Dicționar Român
lob — LOB1, lobi, s.m. 1. Diviziune anatomică şi funcţională a unui organ intern, de obicei despărţită de rest prin cute adânci. ♦ Partea inferioară a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescenţă a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale … Dicționar Român
standing — STÁNDING s. v. nivel, standard. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime STANDING STÉN / s. n. 1. grad de civilizaţie materială a unei persoane, a unui popor. ♢ (sport; p. ext.) poziţie înaltă într un clasament. 2. confort, estetică a unui … Dicționar Român
ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… … Dicționar Român
bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… … Dicționar Român
demnitate — DEMNITÁTE, (2) demnităţi, s.f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. (Mai ales la pl.) Funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, atis (după demn). Trimis de … Dicționar Român
cin — CIN1, cinuri, s.n. (înv.) 1. (În societatea medievală) Poziţie socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoţesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 CIN2, cinuri, s.n. (înv. şi reg.) Luntre mică… … Dicționar Român
